1. [DEX '09] PĂRĂGINIRE, părăginiri, s. f. Acțiunea de a se părăgini și rezultatul ei. – V. părăgini.
2. [MDA2] părăginire sf [At: CARAGIALE, O. I, 74 / Pl: ~ri / E: părăgini] 1 Stare de paragină1 a unei construcții Si: dărăpănare, ruinare. 2 (Fig) Decădere fizică și morală a cuiva. 3 Stare de neîngrijire a unei culturi agricole. 4 (Fig) Părăsire totală.
3. [DLRLC] PĂRĂGINIRE s. f. Faptul de a se părăgini; ruinare, dărăpănare. De la gară trec prin niște uliți triste; miroase a scăpătare și părăginire. CARAGIALE, O. II 13.
4. [DEX '09] PĂRĂGENI vb. IV v. părăgini.
5. [DEX '09] PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgeni vb. IV] – Din paragină.
6. [MDA2] părăgeni v vz părăgini
7. [MDA2] părăgi v vz părăgini
8. [MDA2] părăgini [At: ALECSANDRI, T. 279 / V: ~ăgi, (reg) ~geni / E: paragină1] 1 vr (D. construcții) A ajunge în stare de paragină1 Si: a se dărăpăna, a se ruina. 2 vr (Fig) A ajunge într-o stare de decădere Si: a se distruge, a se prăpădi. 3-4 vtr (A face un teren să ajungă sau) a ajunge în paragină1 din lipsă de îngrijire. 5 vt (Fig) A lăsa ceva în părăsire, uitat cu totul.
9. [DLRLC] PĂRĂGENI vb. IV v. paragini.
10. [DLRLC] PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ Fig. A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgeni (PAMFILE, A. R. 26) vb. IV.
11. [Șăineanu, ed. VI] părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.
12. [Scriban] părăginésc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsiriĭ: via s’a părăginit.
13. [DOOM 3] părăginire s. f., g.-d. art. părăginirii; pl. părăginiri
14. [DOOM 2] părăginire s. f., g.-d. art. părăginirii; pl. părăginiri
15. [DOOM 3] părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, 3 pl. se părăginesc, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească; ger. părăginindu-se
16. [DOOM 2] !părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL