1. [DEX '09] PĂRĂGENI vb. IV v. părăgini.
2. [DEX '09] PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgeni vb. IV] – Din paragină.
3. [MDA2] părăgeni v vz părăgini
4. [MDA2] părăgi v vz părăgini
5. [MDA2] părăgini [At: ALECSANDRI, T. 279 / V: ~ăgi, (reg) ~geni / E: paragină1] 1 vr (D. construcții) A ajunge în stare de paragină1 Si: a se dărăpăna, a se ruina. 2 vr (Fig) A ajunge într-o stare de decădere Si: a se distruge, a se prăpădi. 3-4 vtr (A face un teren să ajungă sau) a ajunge în paragină1 din lipsă de îngrijire. 5 vt (Fig) A lăsa ceva în părăsire, uitat cu totul.
6. [DLRLC] PĂRĂGENI vb. IV v. paragini.
7. [DLRLC] PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ Fig. A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgeni (PAMFILE, A. R. 26) vb. IV.
8. [Șăineanu, ed. VI] părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.
9. [Scriban] părăginésc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsiriĭ: via s’a părăginit.
10. [DOOM 3] părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, 3 pl. se părăginesc, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească; ger. părăginindu-se
11. [DOOM 2] !părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL