Definiție și ce înseamnă parafa

1. [DEX '09] PARAFA, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.

2. [MDA2] parafa vt [At: HAMANGIU, C. C. 20 / Pzi: ~fez / E: fr parafer] 1 (C. i. acte, documente etc.) A semna prin parafă (4-6). 2 A întări prin semnătură cu parafă (7). 3 A aplica o parafă (4-7). 4 (Spc; c. i. proiecte de tratate ori acorduri internaționale) A întări prin semnătură prescurtată acordul împuterniciților statelor participante. 5 (C. i. registre, dosare) A pecetlui cu ceară roșie ca să nu se poată scoate sau adăuga foi Vz sigila.

3. [DLRLC] PARAFA, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. (Fig.) Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie de registru în parte; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie cusătura unui registru sau a unui dosar ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.

4. [DN] PARAFA vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfîrșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].

5. [MDN '00] PARAFA vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher)

6. [Șăineanu, ed. VI] parafà v. 1. a pune o parafă (la iscălitură); 2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie: judecătorul va parafa registrul.

7. [DEX '09] PARAFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.

8. [MDA2] parafă sf [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl: ~fe / E: fr paraphe, parafe] 1 (Înv) Trăsătură adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi. 2 (Înv) Iscălitură cu o astfel de trăsătură, pusă, de obicei, pe un act, pe un document, pentru a le întări. 3 (Pex; înv) Linie de ornament. 4 Iscălitură prescurtată, formată din inițiale. 5-6 Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva, întreg, cu prescurtări sau cu inițiale. 7 (Pgn) Ștampilă a unei instituții.

9. [DLRLC] PARAFĂ, parafe, s. f. 1. Iscălitură prescurtată, iscălitură cu inițialele numelui și pronumelui; pecete cu o semnătură sau cu anumite inițiale. 2. Trăsătură de condei adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi; p. ext. linie de ornament. Litere latine cursive fine și împodobite cu parafe. ODOBESCU, S. I 459.

10. [DN] PARAFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].

11. [MDN '00] PARAFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)

12. [Șăineanu, ed. VI] parafă f. trăsătură adaosă la o semnătură spre a o deosebi de altele (= fr. paraphe).

13. [Scriban] *párafă f., pl. e (fr. parafe și paraphe m., mlat. paráphus, lat. parágraphus. V. paragraf). Caracteristica uneĭ iscăliturĭ. V. șah 2.

14. [Scriban] *paraféz v. tr. (fr. parafer). Iscălesc cu trăsăturile caracteristice iscălituriĭ mele, maĭ ales vorbind de registre.

15. [DOOM 3] parafa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parafez, 3 parafează; conj. prez. 1 sg. să parafez, 3 să parafeze

16. [DOOM 2] parafa (a ~) vb., ind. prez. 3 parafează

17. [DOOM 3] parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

18. [DOOM 2] parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

19. [Argou] parafă, parafe s. f. (intl.) amprentă digitală.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] peritașcuri ssp [At: ANTIPA, P. 309 / V: ~asc~, ~teaști / E: rs […]
1. [DEX '09] PERITEAG, periteaguri, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită din trei perimete. – […]
[DE] PERITEASCA, lac pe cordonul litoral, din complexul lagunar Razim-Sinoie. Pe acest cordon se află […]
[MDN '00] PERITECIU s. n. organ de fructificație, care produce ascele, la unele ciuperci și […]
[MDN '00] PERITECTIC, -Ă adj., s. n. (aliaj binar) cu componenți miscibili doar în stare […]
1. [MDA2] periteliom sn [At: DN3 / P: ~li-om / Pl: ~oame / E: fr […]
1. [DEX '09] PERITELIU, peritelii, s. n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjoară capilarele și vasele […]
1. [MDA2] peritendineu sn [At: DN3 / Pl: ~ee / E: fr péritendineum] (Atm) Teacă […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro