1. [DEX '09] PARADOXAL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal.
2. [MDA2] paradoxal, ~ă a [At: MARIN, F. 219/10 / Pl: ~i, ~e / E: fr paradoxal] 1-4 Care (conține sau) constitue un paradox (1, 4). 5-6 Care este contrar (unui adevăr unanim recunoscut ori) bunului-simț. 7 Care folosește paradoxul (1). 8 Care este plin de contradicții. 9 (Pex) Ciudat. 10 (Pex) Absurd.
3. [DLRLC] PARADOXAL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox; de neînțeles, ciudat. Mai intervin și alți camarazi, cari sînt pasionați de aparența paradoxală a afirmației. CAMIL PETRESCU, U. N. 329. Dorința de a fi cît se poate mai clar și de a nu părea paradoxal mă face să studiez aici doi artiști, care parcă contrazic cu totul cele dezvoltate în acest articol. GHEREA, ST. CR.III 106.
4. [DN] PARADOXAL, -Ă adj. Care ține de paradox; de neînțeles; ciudat. [Cf. fr. paradoxal].
5. [MDN '00] PARADOXAL, -Ă adj. care conține sau constituie un paradox; de neînțeles; lipsit de sens. (< fr. paradoxal)
6. [Șăineanu, ed. VI] paradoxal a. 1. ce ține de paradox: părere paradoxală; 2. căruia îi plac paradoxele: spirit paradoxal.
7. [Scriban] *paradoxál, -ă adj. (d. paradox; fr. paradoxal). Care ține de paradoxă: opiniune paradoxală. Care caută paradoxe: spirit paradoxal. Adv. În mod paradoxal.
8. [DOOM 3] paradoxal adj. m., pl. paradoxali; f. paradoxală, pl. paradoxale
9. [DOOM 2] paradoxal adj. m., pl. paradoxali; f. paradoxală, pl. paradoxale
10. [DE] PARADOXÁL, -Ă (< fr.) adj. Care ține de paradox (1); de neînțeles; p. ext. ciudat, straniu, bizar; absurd. ◊ Somn p. (fază paradoxală) = fază a somnului în care are loc o intensă activitate cerebrală (evidențiată în electroencefalograme prin unde rapide, asemănătoare celor din stare de veghe). ♦ (În logica enunțiativă) Un lucru argumentat aparent corect care duce la o concluzie contradictorie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL