1. [DCR2] paradoxa vb. I A recurge la paradox ◊ „«Nesfârșitele primejdii» e un roman conceput ca un joc secund sau ca un refren inteligent asupra unei realități secunde. Paradoxând, autorul ajunge, în acest prim roman al său, la o teorie specifică a romanului modern.” Săpt. 26 V 78 p. 2 (din paradox)
2. [Scriban] *paradóx n., pl. e (vgr. pará-doxon, d. pará, alăturea, și dóxa, părere. V. doxă). Lucru care pare absurd, dar e adevărat: sfericitatea pămîntuluĭ a fost considerată mult timp ca un paradox. – Uniĭ zic paradoxă f. (fr. e m.).
3. [DFS] paradox (gr. paradoxon „contrar așteptării,”, „extraordinar”), figură prin care se enunță ca adevărată o idee, aparent contrară adevărului sau opiniei comune (A): „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de viață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns, Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Caci era un întuneric ca o mare făr-o rază Dar nici de văzul nu fuse și nici ochi care s-o vază...” (Eminescu) Ca structură gramaticală, p. se deosebește de oximoron prin aceea că, în timp ce acesta este o sinteză lexicală a doi termeni cu sens contrar, p. este o sinteză logică între doi termeni ai unui enunț, cum ar fi un termen-subiect aflat în raport de contradicție aparentă cu termenul-predicat sau două segmente de propoziție ori frază în raport de coordonare, raport care pare că face absurd enunțul: „În fiecare sunet tăcerea ta se-aude, în vijelii, în rugă, în pas și-n alăute.” (T. Arghezi) P. este așadar haina gramaticală a unei judecăți aparent absurde. De aceea observăm că această figură poate fi o propoziție enunțiativă sau o frază de aceeași natură, în care propoziția inițială ori cea regentă este contrazisă, aparent, de cea următoare (juxtapusă, coordonată, subordonată): „Tu ești și-ai fost mai mult decât în fire Era să fii, să stai, să viețuiești, Ești ca un gând, și ești și nici nu ești, Între putință și-ntre amintire.” (T. Arghezi) Sin. paradoxism.
4. [DFL] Lepismium paradoxum Salm-Dyck (syn.Rhipsalis paradoxa Salm-Dyck). Flori albe, cca 2,5 cm lungime. Fructe roșii. Cactus erect, lujeri cu 3 muchii care poartă areole, înalt de cca 5 m.
5. [DFL] Nolana paradoxa Lindl. (syn. N. atriplicifolia B. Don; N. grandiflora Lehm.). Specie care înflorește în iun-aug. Flori (caliciul campanuîat cu 5 sepale erect-triunghiulare). violete pe margine, cilindrul corolei galben în interior, la bază alb, singulare, pe pedunculi pubescenți. Frunze pețiolate, opuse, ovate, cu vîrf bont, pubescente.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL