1. [DEX '09] PARODONTOZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentoză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose.
2. [MDA2] parodontoză sfs [At: DN3 / V: paraden~ / Pl: ~e[1] / E: fr parodontose, ger Parodontose] (Med) Proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și descoperirea pronunțată a dinților.
3. [DN] PARODONTOZĂ s.f. (Med.) Proces patologic al parodonțiului, constînd în retracția gingiilor și în descoperirea pronunțată a dinților; paradentoză. [< fr. paradontose, germ. Parodontose].
4. [MDN '00] PARODONTOZĂ s. f. proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și descoperirea pronunțată a dinților; pioree alveolară; paradentoză. (< fr. parodontose)
5. [DCR2] parodontoză s. f. (med.) ◊ „În Capitală funcționează primul centru de parodontologie din țară. Șase medici stomatologi și cadre medii de specialitate asigură efectuarea tratamentului contra parodontopatiei sau, cum mai este cunoscută, parodontozei (boală a gingiilor, care face ca, în timp, dinții să devină mobili și să cadă). Tratamentul, rod al unei îndelungate cercetări, constă în implantarea unor biostimulatori de os uman deproteinizat (denumit «osminerale») în septurile osoase intermediare.” R.l. 14 XI 75 p. 5; v. și celulomicrobian [var. paradontoză] (din fr. parodontose, germ. Parodontose; cf. it. parodontosi, rus. parodontoz; L; Th. Hristea P.E. 133, Th. Hristea în R.lit. 5 VI 80 p. 8; DZ, DM; DN3)
6. [DEX '09] PARADENTOZĂ s. f. v. parodontoză.
7. [MDA2] paradentoză sf [At: DN2 / Pl: ~ze / E: fr paradentose] Boală degenerativă a țesuturilor de susținere și de fixare a dinților, caracterizată prin formarea locală de pungi de puroi cu distrugerea țesuturilor ligamentare și a alveolelor dentare, urmată de căderea dinților Si: gingivită expulzivă.
8. [DEX '98] PARADENTOZĂ, paradentoze, s. f. Boală a gingiei care se caracterizează prin formarea locală de pungi de puroi și prin distrugerea țesuturilor care susțin și fixează dinții. – Din germ. Paradentose.
9. [DN] PARADENTOZĂ s.f. (Med.) Parodontoză. [< fr. paradentose].
10. [MDN '00] PARADENTOZĂ s. f. parodontoză. (< germ. Paradentose)
11. [DOOM 3] parodontoză (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontozei; pl. parodontoze
12. [DOOM 2] !parodontoză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontozei; pl. parodontoze
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL