1. [Șăineanu, ed. VI] Paracels m. medic și chimist elvețian, substitui antichitătii studiul naturei (1493-1541).
2. [DE] PARACELSUS (Philippus Theophrastus, de fapt, Philipp Aureolus Theophrast BOMBATUS von HOHENHEIM zis ~) (c. 1493-1541), alchimist, medic, „magician” și filozof al naturii germano-elvețian. Una dintre cele mai emblematice și pitorești figuri ale Renașterii. Considerând omul ca o oglindă a Universului, un microcosmos care reflectă structura și elementele macrocosmosului, a emis părerea că vindecarea bolilor poate fi explicată prin legăturile organismului uman cu forțele vitale ale Universului; a introdus în tratament medicamente chimice, devenind precursorul iatrochimiei. A susținut că natura poate vindeca bolile, psihicul având un rol esențial în stimularea forței vitale (numită de el aracheus „vitalism”). Opera sa teologică scrisă de pe poziția creștinismului laic, cu vederi reformiste, a influențat mistica protestantă germană și teozofia din sec. 17-18, ca și filozofia naturii din sec. 18-19. A scris și a predat în limbile latină și germană. Autor al lucrării „Tratat de mare chirurgie”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL