1. [MDA2] papalungă sf [At: PANȚU, PL. DR. IV, 839 / Pl: ~nge / E: cf păpădie, paparudă] (Bot; Trs) 1 Păpădie (Taraxacum officinale). 2 Podbal (Tusilago farfara).
2. [Scriban] papalúngă f., pl. ĭ. Brașov. Păpădie.
3. [Șăineanu, ed. VI] păpălău m. plantă cu flori alb-gălbui, al cării fruct e o boabă roșie de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi): poporul vindecă cu această plantă buba și durerea de măsele. [Mold. papele: cf. ung. PAP, preot; la Brașov, păpădia se zice papalungă].
4. [Scriban] păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel, d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ.
5. [DAR] papalungă s.f. (reg.) 1. păpădie. 2. plantă mică erbacee, cu rizom cărnos și flori galbene; podbal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL