1. [DEX '09] PANȚIR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțâr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir.
2. [MDA2] panțir sm [At: URECHE, ap. LET. I, 238/36 / V: pangirn[1], ~țâr, ~țur, pănțăr / Pl: ~i / E: pn pancerz, rs панцырь, ger Panzer, srb pancir] 1 (Îvr) Platoșă. 2 Mercenar dintr-un corp de oaste călare din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci, hotărâri etc. ale autorităților. 3 (Pgn; pop) Ostaș. 4 (Mol) Personaj din jocul de copii „de-a mânzulica”. 5 (Reg) Disc mic de metal, sclipitor, folosit ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiești Vz fluture, paietă.
3. [DEX '98] PANȚIR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțâr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir.
4. [DLRLC] PANȚIR, panțiri, s. m. (în trecut) Soldat călăreț, îmbrăcat în zale. Panțirii... toți cu zale îmbrăcați. NEGRUZZI, S. I 124. Panțirii... un corp de călărime foarte însemnat. BĂLCESCU, O. I 118. Cinci panțiri se alegea, Pe Vaslui în sus mergea, Pîn’ zărea într-o movilă Un romîn arînd în silă. ALECSANDRI, P. P. 168. ♦ Funcționar al poliției. V. jandarm. Lăcuste mai puțin pustietoare decît cămărașii... zapciii, panțirii. RUSSO, S. 109.
5. [Șăineanu, ed. VI] panțir m. od. 1. ostaș îmbrăcat în zale: cinci panțiri s’alegea NEGR.; 2. pl. corp de călărime în Moldova: panțirii și lefegiii toți cu zale ’mbrăcați NEGR. [Rus. PANȚIRĬ, platoșă (din nemț. Panzer)].
6. [DEX '09] PANȚÂR s. m. v. panțir.
7. [MDA2] pagirn sm vz panțir
8. [MDA2] panțâr sm vz panțir
9. [MDA2] panțur sm vz panțir[1]
10. [MDA2] pănțăr sm vz panțir
11. [Scriban] panțîr m. (rus. páncyrĭ, platoșă, páncyrnik, chĭurasier; pol. pancerz, platoșă, germ. panzer, d. it. panziera și panciera, d. panza și páncia, pîntece. V. pîntece). Vechĭ. Chĭurasier din vechea oaste moldovenească. – Și -úr (Munt.).
12. [DOOM 3] panțir s. m., pl. panțiri
13. [DOOM 2] panțir s. m., pl. panțiri
14. [DER] panțir (panțiri), s. m. – Dragon; platoșă. – Var. panțîr, panțur. Germ. Panzer „cuirasă”, prin intermediul sl. pansyrŭ (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, II, 242), cf. pol. pancerz, rus. pancyr, sb. pancijer. Mold., sec. XVII, înv. – Der. panțiresc, adj. (de dragoni); panțarolă, s. f. (un anumit joc de cărți), din pol. pancerola < it. panzeruola (Candrea).
15. [Onomastic] PANȚIR subst. 1. – T., monah (Sur XVIII); -i s. (Dm); Panțiru, mold. (Sd; -l m-te. 2. Panțîr (Bîr I). 3. Panțur (Puc); -u, Gh. (IS 281); -u, Banul (Puc); -escu, Ioan (An Pit 80). 4. Panțer, T., act.
16. [DE] PANȚÂR (< pol., ucr.) s. m. (În sec. 18-19 în Moldova; la pl.) Corp de oaste alcătuit din lefegii pământeni, scutiți mai târziu de bir, dar lipsiți de leafă; a fost creat în 1727-1728 de domnul Grigore II Ghica; era însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor, aducerea la îndeplinire a unor porunci și hotărâri ale autorităților; (și la sg.) lefegiu care făcea parte din acest corp.
17. [DAR] panțir, panțiri, s.m. (înv.) 1. ostaș îmbrăcat în zale. 2. (la pl.) corp de călărime în Moldova. 3. platoșă, cuirasă. 4. disc mic de metal lucitor folosit ca ornament la îmbrăcămintea de damă; paietă, fluture.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL