1. [DEX '09] PÂNGĂRITOR, -OARE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.
2. [MDA2] pângăritor, ~oare [At: MACEDONSKI, O. I, 103 / Pl: ~i, ~oare / E: pângări + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care pângărește (1-2) Si: batjocoritor, profanator, spurcător. 5-6 smf, a (Persoană) care defăimează Si: batjocoritor, profanator, spurcător. 7 sm Violator.
3. [DEX '98] PÂNGĂRITOR, -OARE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.
4. [Șăineanu, ed. VI] pângăritor m. cel ce pângărește.
5. [DLRLC] PÎNGĂRITOR, -OARE, pîngăritori, -oare, adj. Care pîngărește; defăimător, profanator. Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă Ce pe zei adăpostește de-orice gînd pîngăritor. MACEDOSNKI, O. I 103.
6. [DOOM 3] pângăritor (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritori; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoare
7. [DOOM 2] pângăritor (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritori; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL