1. [MDA2] pangal sn vz pangar
2. [Scriban] pangál și -ár n., pl. e (ngr. pangali și pangári, loc scobit unde încape o tejghea, o bancă, d. bánka, bánkos, bancă lungă, care vine d. it. banco, bancă). Mold. Munt. Masa orĭ tejgheaŭa unde se vînd lumînările la biserică. (Și la Cod. M. N. 1, 121).
3. [DEX '09] PANGAR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári.
4. [MDA2] pangar sn [At: POLIZU / V: (rar) ~al / Pl: ~e / E: ngr παγκάρι] 1 Masă sau tejghea la care se vând lumânările în biserică. 2 Vânzare a lumânărilor în biserică. 3 Venit realizat de biserică din pangar (2).
5. [DLRLC] PANGAR, pangare, s. n. Masa ori tejgheaua unde se vînd luminările în biserică. Sta la biserică la pangar. M. I. CARAGIALE, C. 26.
6. [DOOM 3] pangar (rar) s. n., pl. pangare
7. [DOOM 2] pangar (rar) s. n., pl. pangare
8. [Onomastic] PANGAL < gr. παγϰάλος „prea frumos”. 1. – Lex. 2. Pangalie (Sur IV); Pîngăleștis. 3. Cu apoc. Pánga, 1766 (Paș; Sur IV).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL