1. [DEX '09] PANDECTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes.
2. [MDA2] pandecte sfp [At: MAIOR, IST. 239/33 / V: ~etă / E: lat pandectes, ngr πανδέκτης, fr pandectes] 1 Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, publicate în vremea lui Iustinian și puse de acord în timp cu cerințele noilor instituții Vz digeste (1). 2-3 (Pgn) (Lege sau) hotărâre cu caracter de lege.
3. [DLRLC] PANDECTE s. f. pl. Culegere de hotărîri ale vechilor jurisconsulți romani, realizată din ordinul împăratului Iustinian care le-a dat putere de lege.
4. [DN] PANDECTE s.f.pl. Culegere de hotărîri și decrete ale vechilor jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; digeste. [Cf. lat. pandectae, gr. pandektai, fr. pandectes].
5. [MDN '00] PANDECTE s. f. pl. culegere de hotărâri și decrete ale vechilor jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; digeste. (< lat. pandectae, fr. pandectes)
6. [Șăineanu, ed. VI] Pandecte f. pl. culegere de deciziuni ale vechilor jurisconsulți romani.
7. [Scriban] *pandécte n. pl. (vgr. pandéktes, care cuprinde toate, d. pân, tot, și déhomai, primesc). Colecțiunea tuturor legilor romane făcută din ordinu luĭ Justinian (sec. VI după Hr.). V. digeste.
8. [MDA2] pandetă sf vz pandecte
9. [DOOM 3] pandecte s. f. pl.
10. [DOOM 2] pandecte s. f. pl.
11. [DE] PANDECTE (DIGESTE), culegere în 50 de volume reprezentând o sinteză a gândirii juriștilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, realizată în 533, în timpul domniei lui Iustinian.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL