1. [DEX '09] PÂNDAȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.
2. [MDA2] pândaș [At: LB / Pl: ~i / E: pândă + -aș] 1 sm Pândar (1). 2-5 sm, a (Persoană) care pândește (1-2) Si: pândareț (3-4).
3. [DLRLC] PÎNDAȘ, pîndași, s. m. Persoană care stă la pîndă pentru a prinde ceva. Cum au zărit-o pîndașii [pe vulpe], au sărit fiecare cu ce avea în mînă și... au omorît-o. SBIERA, P. 166. [Canarul] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strîns. Pîndașul, sosind iute, din tufe l-a și prins. NEGRUZZI, S. II 302.
4. [DOOM 3] pândaș (înv., reg.) s. m., pl. pândași
5. [DOOM 2] pândaș (înv., reg.) s. m., pl. pândași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL