1. [DEX '09] PÂNDACI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.
2. [MDA2] pândaci, ~ace a [At: CONV. LIT. VIII, 47 / Pl: ~, ~ace / E: pândă + -aci] 1-2 (D. oameni și animale) Care pândește (1-2) Si: pândareț (1-2), pândeș (1-2), (nob) pândeț (1-2). 3 (D. oameni) Care spionează.
3. [DLRLC] PÎNDACI, -E, pîndaci, -e, adj. (Rar) Care stă la pîndă, care este înclinat să iscodească. Îl vezi trecînd... cu ochiul pîndaci, cu urechea dreasă, cu inima-n dinți. ALECSANDRI, la CADE.
4. [Scriban] pîndácĭ, -e adj., pl. tot așa (d. pîndă). Pînditor, observator, de spion: ochĭ pîndacĭ.
5. [DOOM 3] pândaci (rar) adj. m., pl. pândaci; f. sg. și pl. pândace
6. [DOOM 2] pândaci (rar) adj. m., pl. pândaci; f. sg. și pl. pândace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL