1. [DEX '09] PANCRAȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
2. [MDA2] pancrațiu sn [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr pancrace] Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat.
3. [DN] PANCRAȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trîntă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pan – tot, kratos – forță].
4. [MDN '00] PANCRAȚIU s. n. (la vechii greci) exercițiu atletic compus din trântă și pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL