1. [MDA2] păncănit, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: păcăni] 1-2 (Om) aiurit Si: zănatic, zăpăcit.
2. [MDA2] păncăni vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~nesc, păncăn / E: nct] (Mun) 1 A face ceva, pentru a nu sta degeaba. 2 A face lucruri neînsemnate, mărunte. 3 A umbla fără rost.
3. [DAR] păncănit, păncănită, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, zănatic.
4. [DAR] păncăni, păncănesc, și păncăn, vb. IV (reg.) 1. a face câte ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neînsemnate, mărunte. 2. a umbla fără rost, a bate drumurile de pomană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL