1. [DEX '09] PĂMÂNTIU, -IE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. – Pământ + suf. -iu.
2. [MDA2] pământiu, ~ie a [At: GORJAN, H. IV, 79/14 / Pl: ~ii / E: pământ + -iu] De culoarea pământului (109) Si: cenușiu, întunecat, (reg) pământit (1), pământos (3).
3. [DLRLC] PĂMÎNTIU, -IE, pămîntii, adj. (Mai ales despre fața omului) De culoarea pămîntului; cadaveric, palid. Omul de pe saci zăcea cu ochii închiși și obrazul pămîntiu parc-ar fi fost umplut cu cenușă. DUMITRIU, N. 87. Aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pămîntiu, zbîrcit, chinuit ca o mască. SADOVEANU, O. A. II 77. Fața îi deveni pămîntie, buzele-i tremurară. DUNĂREANU, N. 197.
4. [Scriban] pămîntíŭ, -íe adj. (d. pămînt). De coloarea pămîntuluĭ: un bolnav pămîntiŭ la față. V. cîmpiu și teros.
5. [DOOM 3] pământiu adj. m., f. pământie; pl. m. și f. pământii, art. m. pământiii (desp. -ti-ii)
6. [DOOM 2] pământiu adj. m., f. pământie; pl. m. și f. pământii
7. [MDO] pămîntiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL