1. [MDA2] pământire sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 136 / Pl: ~ri / E: pământ] (Reg) 1 Dobândire a unei palori asemănătoare cu culoarea pământului (109). 2 Stabilire definitivă undeva. 3 (Ccr) Parcelă de pământ (109) împărțită țăranilor în urma exproprierii moșierilor.
2. [DAR] pământire, pământiri, s.f. (reg.) parcelă de pământ dată țăranilor la împroprietărire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL