1. [DEX '09] PĂMÂNTENESC, -EASCĂ, pământenești, adj. (Înv.) Autohton, pământean (2). – Pământean + suf. -esc.
2. [MDA2] pământenesc, ~ească a [At: CR (1830) 251/12 / Pl: ~ești / E: pământean + -esc] 1-6 (Asr) Pământean (6, 8-12).
3. [MDA2] pământeni [At: GRAIUL, I, 422 / Pzi: ~nesc / E: pământean] 1 vr (Olt) A se stabili într-un anumit loc. 2 vt (Reg) A împroprietări.
4. [DLRLC] PĂMÎNTENESC, -EASCĂ, pămîntenești, adj. (Învechit) Pămîntean (2). Precum dumneata ai fost de atîta de mult întrebuințat în ocîrmuirea pămîntenească... să-mi trimeți proclamația lui Ipsilanti. KOGĂLNICEANU, S. 100.
5. [Scriban] împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc.
6. [Scriban] 1) pămîntenésc, -eáscă adj., pl. m. și f. eștĭ (d. pămîntean). Indigen, autohton: regulament ostășesc pentru miliția pămîntenească (1831).
7. [Scriban] 2) pămîntenésc v. tr. V. împămîntenesc.
8. [DOOM 3] pământenesc (înv.) adj. m., f. pământenească; pl. m. și f. pământenești
9. [DOOM 2] pământenesc (înv.) adj. m., f. pământenească; pl. m. și f. pământenești
10. [DAR] pământeni, pământenesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se stabili, a se statornici într-un loc. 2. a împroprietări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL