1. [DEX '09] PĂLMUIT, -Ă, pălmuiți, -te, adj. Care a fost lovit cu palma1 (peste obraz). – V. pălmui.
2. [MDA2] pălmuit, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, D. I, 9 / Pl: ~iți, ~e / E: pălmui] 1-2 (Persoană) care a fost lovită cu palma (1) peste obraz. 3-4 (Persoană) care a fost bătută cu palma1 (47).
3. [DLRLC] PĂLMUIT, -Ă, pălmuiți, -te, adj. Lovit cu palma peste față.
4. [DEX '09] PĂLMUI, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.
5. [MDA2] pălmui vt [At: LB / Pzi: ~esc, (rar) păl~ / E: palmă1 + -ui] 1 A lovi cu palma1 (1) obrazul cuiva Si: (reg) a pălmăli (1), a pălmălui (1), a pălmăzui (1), a pălmi (1). 2 A bate cu palma1 (47) Si: (reg) a pălmăli (2), a pălmălui (2), a pălmăzui (2), a pălmi (2). 3 (Îvr) A măsura cu palma1 (50).
6. [DLRLC] PĂLMUI, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi (pe cineva) cu palmele peste obraz, a da (cuiva) palme. Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făcut. ISPIRESCU, L. 47. ◊ (Metaforic) E lung cel șir de osîndiți! Pe vînăta lor față Necontenit sînt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață. ALECSANDRI, P. III 269. ◊ Fig. El vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. AL. I 270.
7. [Șăineanu, ed. VI] pălmuì v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. a lovi: pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL.
8. [Scriban] pălmuĭésc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz: crivățu ne pălmuĭa. Fig. Înfrîng moralmente.
9. [DOOM 3] pălmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, 3 sg. pălmuiește, imperf. 1 pălmuiam; conj. prez. 1 sg. să pălmuiesc, 3 să pălmuiască
10. [DOOM 2] pălmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, imperf. 3 sg. pălmuia; conj. prez. 3 să pălmuiască
11. [MDO] pălmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, conj. pălmuiască)
12. [IVO-III] pălmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL