1. [DEX '09] PĂLITURĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli1 + suf. -tură.
2. [MDA2] pălitură sf [At: BIBLIA (1688), 1462/52 / Pl: ~ri / E: păli1 + -tură] 1 Ofilire a plantelor din cauza soarelui, vântului, brumei etc. 2 (Îrg) Rugină a plantelor. 3 (Reg) Păliște (3). 4 Lovitură. 5 Urmă de lovitură Si: contuzie, rană. 6 (Mun) Spaimă.
3. [DLRLC] PĂLITURĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. O singură pălitură i-a dat, dar din toată inima, ca atunci cînd vrei să despici un trunchi. SADOVEANU, B. 279. Izbise cu toporul în trunchiul uscat... La a doua pălitură, căzu o bucată din trunchi. C. PETRESCU, R. DR. 154.
4. [Șăineanu, ed. VI] pălitură f. efectul pălirii.
5. [Scriban] pălitúră f., pl. ĭ. Rezultatu păliriĭ. Modu de a păli. Vechĭ. Pălicĭune.
6. [DOOM 3] pălitură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. păliturii; pl. pălituri
7. [DOOM 2] pălitură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. păliturii; pl. pălituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL