1. [MDA2] paleogeofizică sf [At: DN2 / P: ~le-o-ge-o~ / Pl: (rar) ~ici / E: fr paléogéophysique] Știință care studiază legile și modificările fenomenelor geofizice.
2. [DN] PALEOGEOFIZICĂ s.f. Știință care studiază legile și modificările fenomenelor geofizice. [Gen. -cii. / < fr. paléogéophysique].
3. [DEX '09] PALEOGEOFIZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
4. [MDA2] paleogeofizic, ~ă a [At: DEX-S / P: ~le-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paléogéophysique] 1 Care aparține paleogeofizicii. 2 Referitor la paleogeofizică. 3 Specific paleogeofizicii. 4 De paleogeofizică.
5. [DEX '98] PALEOGEOFIZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
6. [MDN '00] PALEOGEOFIZIC, -Ă I. adj. referitor la paleogeofizică. II. s. f. ramură a geofizicii care studiază fenomenele geofizice de-a lungul erelor geologice. (< fr. paléogéophysique)
7. [DOOM 3] paleogeofizică (desp. -le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. paleogeofizicii
8. [DOOM 2] paleogeofizică (-le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. paleogeofizicii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL