1. [MDA2] pâlcui vr [At: PSALT. 45 / Pzi: ~esc / E: pâlc + -ui] (Îrg; d. ființe) 1 A se aduna pentru a constitui un pâlc. 2 A se strânge laolaltă Si: (înv) a se împreuna, a se îngloti, a se oști.
2. [DLRLC] PÎLCUI, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.
3. [DLRM] PÎLCUI, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. – Din pîlc.
4. [Scriban] pîlcuĭésc (mă) v. refl. Vechĭ. Rar. Mă adun în pîlc.
5. [DAR] pâlcui, pâlcuiesc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se îngloti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL