1. [DEX '09] PĂLĂVRĂGEALĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageală s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.
2. [MDA2] pălăvrăgeală sf [At: CV 1949 nr. 6, 2 / V: palav~ / Pl: ~eli / E: pălăvrăgi + -eală] 1 Discuție despre lucruri lipsite de importanță Si: flecăreală, trăncăneală, (reg) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit1 (1). 2 Vorbă multă și fără rost Si: flecăreală, trăncăneală, vorbărie.
3. [DLRLC] PĂLĂVRĂGEALĂ s. f. v. palavrageală.
4. [DEX '09] PALAVRAGEALĂ s. f. v. pălăvrăgeală.
5. [MDA2] palavrageală sf vz pălăvrăgeală
6. [DLRLC] PALAVRAGEALĂ, palavrageli, s. f. Faptul de a palavragi; vorbărie, flecăreală. – Variantă: pălăvrăgeală s. f.
7. [DOOM 3] pălăvrăgeală (fam.) (desp. -lă-vră-) s. f., g.-d. art. pălăvrăgelii; pl. pălăvrăgeli
8. [DOOM 2] pălăvrăgeală (fam.) (-lă-vră-) s. f., g.-d. art. pălăvrăgelii; pl. pălăvrăgeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL