1. [MDA2] pălătui1 vi [At: PAMFILE, A. R. 253 / Pzi: ~esc / E: palat1 + -ui] (Reg) 1 A locui într-un palat1. 2 (Pex) A trăi în belșug, fără a duce lipsă de nimic. 3 A locui împreună cu cineva.
2. [MDA2] pălătui2 vi [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~esc / E: ns cf palat2] (Mun) 1 A se sfătui cu cineva. 2 A pune ceva la cale.
3. [DLRLC] PĂLĂTUI, pălătuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A locui, a viețui. În coliba aceea, pălătuia un unchiaș și-o babă. PAMFILE, A. R. 253.
4. [DLRM] PĂLĂTUI, pălătuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A locui, a viețui.
5. [Scriban] pălătuĭésc v. intr. (d. palat). Olt. P. P. Locuĭesc, îmĭ duc traĭu.
6. [DAR] pălătui1, pălătuiesc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva.
7. [DAR] pălătui2, pălătuiesc, vb. IV (reg.) a vorbi a se sfătui cu cineva; a pune ceva la cale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL