1. [DEX '09] PALANCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.
2. [MDA2] palancă1 [At: HERODOT (1645), 493 / V: (îrg) ~ngă, (reg) ba~, palan sn, palanc sn, ~ng sn, ~nt sn, pălan sn, pălanc sn, păl~ sn, păland sn, pălane snp, pălang sn, pălangă, pălant sn, pălănc sn, pălânc sn / Pl: ~lănci / E: tc palanka, pn palanka, mg palánk] 1 sf (Asr) Palisadă. 2 sf (Pex) Loc întărit pentru apărare, construit de obicei din lemn și pământ Si: cetate. 3 av Lungit la pământ. 4 av (Îe) A da (sau a face ceva) ~ la pământ A culca la pământ Si: a doborî. 5 sf (Reg; spc) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) plavie, picătură. 6 sf (Trs; pan; îf pălane) Parte bătută cu scânduri la pridvor. 7 sf (Prc; îf pălanc) Scândură. 8 sf (Reg; îf pălang) Par în care se pun oalele la uscat. 9 sf (Olt) Loc pe lângă casă împrejmuit cu scânduri groase, așezate puțin înclinat, în care se adăpostesc iarna oile sau caprele. 10 sf (Reg) Constmcție rudimentară de adăpostit oile și caprele. 11 sf (Reg) Adăpost rudimentar pentru vite, făcut în câmp sau la munte din doi stâlpi înfipți în pământ, care susțin prăjini peste care se pun paie, frunziș sau stuf. 12 sf (Olt) Plasă în prelungirea acoperișului casei, pentru a-l adăposti de intemperii. 13 sf (Olt) Șopron lipit de o clădire. 14 sf (Olt) Șopron deschis. 15 sf (Reg; îf palangă) Acoperământ de lemn care adăpostește cuptorul construit afară din casă. 16 sf (Trs) Acoperământ al unui gard sau al unei porți. 17 sf (Ban) Fiecare dintre parii groși din care se fac garduri sau pe care se împletesc nuiele la casele ai căror pereți sunt făcuți din gard de nuiele. 18 sf (Reg) Fiecare dintre bârnele pe care se urcă butucii în vagoane. 19 sf (Reg) Rangă pe care se urcă trunchiurile la joagăr. 20 sf (Reg) Punte a stavilei. 21 sf (Reg) Postată. 22 sf (Reg) Epitet pentru un cal slab sau rău.
3. [DLRLC] PALANCĂ1, palănci, s. f. 1. (Învechit) Întăritură făcută în scopuri militare, din trunchiuri de copaci așezate orizontal sau din pari groși înfipți în pămînt. Bătrînul vizir prezida la facerea podului, al cărui cap era ocrotit, ca de o palancă, de cetățuia din insulă. BĂLCESCU, O. II 84. ◊ Expr. A face (sau a da) palancă = a culca la pămînt, a doborî. Și eu fuga și ea fuga, pînă ce dăm cînepa toată palancă la pămînt. CREANGĂ, A. 49. 2. (Ban., Olt.) Adăpost rudimentar pentru vite, făcut la cîmp din furci înfipte în pămînt și din pari așezați orizontal, pe care se pun paie sau stuf. – Variantă: palangă (STANCU, D. 216) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] palancă f. întăritură cu pari înfipți în pământ. [Pol. PALANKA, scândură]. ║ adv. grămadă: dăm cânepa toată palancă la pământ POP.
5. [Scriban] 2) paláncă f., pl. e și pălăncĭ (pol. palanka, turc. -nka și -nga, d. it. palanca, de unde și fr. palanque, palisadă. V. palanc, părîngă și palisadă). Întăritură de buștenĭ ș. a.: pălăncĭ și părcane de apărare (Muste, Let. III, 86). V. parcan.
6. [MDA2] palan2 sn vz palancă1
7. [MDA2] palang sn vz palancă1[1]
8. [MDA2] palangă sf vz palancă1
9. [MDA2] palant1 sn vz palancă1
10. [MDA2] pălan sn vz palancă1
11. [MDA2] pălanc sn vz palancă1
12. [MDA2] pălancă sf vz palancă1
13. [MDA2] păland1 sn vz palancă1
14. [MDA2] pălane snp vz palancă1
15. [MDA2] pălang sn vz palancă1
16. [MDA2] pălangă sf vz palancă1
17. [MDA2] pălant2 sn vz palancă1
18. [MDA2] pălănc sn vz palancă1
19. [MDA2] pălânc[1] sn vz palancă1
20. [DLRLC] PALANGĂ s. f. v. palancă1.
21. [Scriban] 2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.
22. [Scriban] 1) palánc n., pl. e și urĭ (it. palanco, a. î.). Mar. Sistemă compusă din doŭă macarale p. a rîdica greutățĭ.
23. [Scriban] palángă, V. palancă 1.
24. [Scriban] pălan(t), V. palanc.
25. [DOOM 3] palancă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci (în expr.)
26. [DOOM 2] palancă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci
27. [MDO] palancă
28. [DER] palancă (pălănci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.
29. [Argou] a face palancă expr. a istovi / a extenua / a ucide pe cineva prin exces de sex.
30. [DRAM 2015] palant, palanturi, (pălant), s.n. – (reg.) 1. Gard din scânduri în jurul curților sau al grădinilor (Papahagi, 1925; ALRRM, 1971: 281). 2. Palant de p’tiatră „zid (din cărămidă sau din piatră de carieră)” (ALRRM, 1971: 148): „Este-on pământ înhârluit, / Cu pălant e d-îngrădit” (Bârlea, 1924: 21). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. pălant „gard de scânduri” (loc. Biserica Albă). – Var. a lui palanc < magh. pálank „par” (Scriban); din germ. Planke „scândură” (Țurcanu, 2005); din magh. palánta (MDA).
31. [DRAM] palant, -uri, (pălant), s.n. – 1. Gard din scânduri în jurul curților sau al grădinilor (Papahagi 1925; ALR 1971: 281). 2. Palant de p’tiatră „zid (din cărămidă sau din piatră de carieră)” (ALR 1971: 148): „Este-on pământ înhârluit, / Cu pălant e d-îngrădit” (Bârlea 1924: 21). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). -Din palanc, palancă (< tc. palanka, magh. pálank); Din germ. Planke „scândură” (Țurcanu 2005).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL