1. [MDA2] palaneț sn [At: CADE / V: pălăniță sf / Pl: ~e / E: ucr паляниця] (Trs) 1 Turtă făcută din aluat de pâine, coaptă pe vatră sau pe plită, uneori umplută cu brânză, cu urdă, cu magiun etc. Si: (reg) langălău, grăbițel. 2 (Pex) Pâine nedospită și prost coaptă.
2. [MDA2] pălăniță sf vz palaneț
3. [DER] palaneț (-țe), s. n. – (Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză. Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui palancă, s. f. (Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu palancă „teren îngrădit”.
4. [DAR] palaneț, palanețe, s.n. (reg.) turtă din aluat, umplută cu brânză, urdă sau magiun; langălău, grăbițel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL