1. [DEX '09] PĂLĂMIDĂ1, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.
2. [MDA2] pălămidă1 sf [At: COTEANU, PL. 16 / V: (reg) colomidă, palam~, polom~, polomnidă / Pl: ~izi, ~de / E: bg паламида] (Bot) 1 (Șîc ~-seacă) Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpina înaltă și rădăcini adânci, cu frunze spinoase, întregi sau crestate, și cu flori roșii, care este foarte dăunătoare pentru semănături Si: (reg) crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). 2 (Bot; reg; îc) ~-grasă Susai (Sonchus asper). 3 (Bot; reg) Limba-oii (Cirsium canum). 4 (Reg) Holeră (Xanthium spinosum). 5 (Reg) Scai (măgăresc) (Onopordon acanthium). 6 (Reg) Scai-galben (Centaurea solstitialis). 7 (Reg) Volbură (Convolvulus arvensis). 8 (Reg; șîc ~da-boiangiilor) Gălbinare (Serratula tinctoria).
3. [DLRLC] PĂLĂMIDĂ1 s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, cu rădăcini adînci, cu frunzele întregi sau crestate, pe margini cu spini; e o buruiană vătămătoare ogoarelor, greu de stîrpit (Crisium arvense). Aceste fete așa de bine îngrijeau de grădina lor, încît nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă. ISPIRESCU, U. 13. Ia, palmele aceste țărănești ale noastre, străpunse de pălămidă... vă țin pe dumneavoastră de atîta amar de vreme. CREANGĂ, A. 156. Pîn’ la mine-n țară Lanuri de secară, Verde pălămidă, Chinuri și obidă. TEODORESCU, P. P. 280. – Variantă: polomidă (GOGA, P. 19) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] pălămidă f. plantă spinoasă, crește prin semănături (Cirsium arvense); pălămidă de baltă, pește cu 9-10 spini înaintea aripioarei dorsale (Gasterosteus platygaster). [Serb. PALAMIDA].
5. [Scriban] 2) pălămídă f., pl. e (poate pin aluz. la ghimpiĭ peșteluĭ pălămidă, de unde și sîrb. bg. palamida). Gălbenare (o buruĭană). Un fel de scaĭ (cirsium [arvense și canum]). Alt fel de scaĭ numit și scaĭ măgăresc (onopordon acánthium).
6. [MDA2] colomidă sf vz pălămidă
7. [MDA2] colomnidă sf vz pălămidă
8. [MDA2] colomodă sf vz pălămidă
9. [MDA2] palamidă sf vz pălămidă1
10. [MDA2] polomidă sf vz pălămidă1
11. [MDA2] polomnidă sf vz pălămidă1
12. [CADE] CĂPRUȘNIC sm. 🌿 1 = CRĂSTĂVAL ¶ 2 PĂLĂMIDĂ 1.
13. [DLRLC] POLOMIDĂ s. f. v. pălămidă1.
14. [DOOM 3] pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide
15. [DOOM 2] pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide
16. [IVO-III] pălămidă, -zi.
17. [DER] pălămidă (pălămide), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).
18. [DER] pălămidă (-izi), s. f. – 1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.
19. [DFL] CIRSIUM Mill., PĂLĂMIDĂ, fam.. Compositae. Gen originar din Africa, America, Asia și Europa, cca 245 specii, majoritatea perene, cu tulpini robuste (cca 0,50-3 m înălțime), glabre, foliat sau spinos-aripate. înflorește vara și toamna. Flori gălbui, purpurii, albastre-violet, albe-gălbui, grupate în capitule terminale, involucrul, imbricat, cu foliolele la vîrf spinoase sau aristate. Frunze penat-sectate, spinoase. Fruct, achenă. Perii papusului plumoși, grupați la bază în inel scurt.
20. [Argou] a-și găsi pălămida expr. (intl.) a nu găsi nimic de furat cu ocazia unei spargeri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL