1. [DEX '09] PALADIN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino.
2. [MDA2] paladin sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ni / E: fr paladin] 1 Nobil slujitor la palatul unor regi din apusul Europei. 2 (Pex) Cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice Vz palatin2. 3 (Fig) Bărbat curajos, însuflețit de sentimente cavalerești.
3. [DEX '98] PALADIN, paladini, s. m. (În evul mediu, în Europa apuseană) Nobil slujitor la palatul unor regi; p. ext. cavaler rătăcitor din evul mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino.
4. [DLRLC] PALADIN, paladini, s. m. (În evul mediu) Slujitor la palatul regilor; p. ext. cavaler rătăcitor; (astăzi fig.) om voinic, îndrăzneț, cu sentimente cavalerești.
5. [DN] PALADIN s.m. Nobil care slujește la palatul regal. V. palatin. ♦ Cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. ♦ (Fig.) Voinic, om îndrăzneț, animat de sentimente cavalerești. [Cf. fr. paladin, it. paladino < lat. palatinus].
6. [MDN '00] PALADIN s. m. 1. nobil care slujește la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. 2. (fig.) om curajos, îndrăzneț, cavaler (II, 1). (< fr. paladin, it. paladino)
7. [Șăineanu, ed. VI] paladin m. cavaler rătăcitor.
8. [Scriban] *paladín m. (fr. paladin, d. it. paladíno, care vine d. lat. palatinus. V. palatin). Senior din suita luĭ Carol cel Mare: Roland era tipu paladinuluĭ. Cavaler medieval care umbla după aventurĭ. Fig. Om viteaz și leal.
9. [DOOM 3] paladin s. m., pl. paladini
10. [DOOM 2] paladin s. m., pl. paladini
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL