1. [MDA2] painjină sf vz păianjen
2. [Scriban] paínjină f., pl. e și ĭ (vsl. paĭončina). Vechĭ. Painjiniș.
3. [DEX '09] PAIAJEN s. m. v. păianjen.
4. [DEX '09] PAINGĂN s. m. v. păianjen.
5. [DEX '09] PAINJEN s. m. v. păianjen.
6. [DEX '09] PĂIAJEN s. m. v. păianjen.
7. [DEX '09] PĂIANJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiajen, paiajen, painjen, paingăn, păinjen, păinjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. pajašina.
8. [DEX '09] PĂINJEN s. m. v. păianjen.
9. [DEX '09] PĂINJIN s. m. v. păianjen.
10. [MDA2] paiajân sm vz păianjen
11. [MDA2] paiajen[1] sm vz păianjen
12. [MDA2] paiangăn sm vz păianjen
13. [MDA2] paiangen sm vz păianjen
14. [MDA2] paiangin sm vz păianjen
15. [MDA2] paiangină sf vz păianjen
16. [MDA2] paianjen sm vz păianjen
17. [MDA2] paianjin sm vz păianjen
18. [MDA2] paianjine sm vz păianjen
19. [MDA2] paiejân sm vz păianjen
20. [MDA2] paiejine[1] sm vz păianjen
21. [MDA2] paiengin sm vz păianjen
22. [MDA2] paiengine[1] sm vz păianjen
23. [MDA2] paienjen sm vz păianjen
24. [MDA2] paienjin sm vz păianjen
25. [MDA2] paienjine sm vz păianjen
26. [MDA2] paijăn sm vz păianjen
27. [MDA2] paingăn sm vz păianjen
28. [MDA2] paingân sm vz păianjen
29. [MDA2] paingen sm vz păianjen
30. [MDA2] paingin sm vz păianjen
31. [MDA2] paingine sm vz păianjen
32. [MDA2] painjen sm vz păianjen
33. [MDA2] painjigă[1] sf vz păianjen
34. [MDA2] painjin[1] sm vz păianjen
35. [MDA2] painjine sm vz păianjen
36. [MDA2] pangin sm vz păianjen
37. [MDA2] panjan sm vz păianjen
38. [MDA2] panjen sm vz păianjen
39. [MDA2] panjene sm vz păianjen
40. [MDA2] panjin sm vz păianjen
41. [MDA2] panjine sm vz păianjen
42. [MDA2] panzân sm vz păianjen
43. [MDA2] paunj sm vz păianjen
44. [MDA2] paunjin sm vz păianjen
45. [MDA2] paunjine sm vz păianjen
46. [MDA2] paunșin[1] sm vz păianjen
47. [MDA2] păiagen sm vz păianjen
48. [MDA2] păiajen sm vz păianjen
49. [MDA2] păiajene sm vz păianjen
50. [MDA2] păiajin sm vz păianjen
51. [MDA2] păiajine sm vz păianjen
52. [MDA2] păiajun sm vz păianjen
53. [MDA2] păiangin sm vz păianjen
54. [MDA2] păianjen [At: PSALT. HUR. 33v/4 / V: (reg) paiangăn, paiangen, păiangin, paiangină sf paiajân, pai~, paianjin, paianjine, paiegine, paiejân, paiengin, paien~, paienjin, paienjine, paijăn, paingăn, paingân, paingen, paingin, paingine, pain~, painjină sf, painjine, pangin, panjan, pan~, panjene, panjin, panjine, panzân, paunj, paunjin, paunjine, paunșin, ~agen, ~ajen, ~ajene, ~ajin, ~ajine, ~ajun, păiejine, ~ngin, ~ne, ~jin, ~jini, păiejin, păienjin, păingăn, păingin, păinjâne, păinjen, păinjin, păunjăn, păunjen, poiajen, poiajin, poianjin, poiejin, poiejine, poienje, spaienjine / Pl: ~i, ~e / E: slv *паѭжина cf bg паяжина] 1 smf (Lpl) Grup de animale arahnide din ordinul araneidelor, caracterizate prin cefalotoracele cu patru perechi de picioare și două glande veninoase și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici prinse, de obicei, într-o pânză fină, țesută dintr-o substanță vâscoasă pe care o secretă. 2 sm (Ctc) Nemilos. 3 sm Inexorabil. 4 sm (Fig) Persoană care are caracterul unui păianjen. 5 sm (Pex; mpl) Păienjeniș (1). 6 sm (Pan; reg; în superstiții; îf painjină) Două fire de arnici negru care se pun cruciș peste mort, în sicriu, ca să nu se facă strigoi. 7 sm (Reg; mpl) Păhuie1 (3). 8 sm (Teh) Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea diferitelor piese de dimensiuni mici și de formă neregulată sau a bucăților de cablu rămase sau căzute în sondă. 9 sm (Spt) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 10 sm (Atm; reg; îf paiangen) Diafragmă. 11 sm (Bot; reg) Chica-voinicului (Nigella damascena). 12 sf (Bot; reg; îf paiangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum).
55. [MDA2] păianjene sm vz păianjen
56. [MDA2] păianjin sm vz păianjen
57. [MDA2] păianjine sm vz păianjen
58. [MDA2] păiejin sm vz păianjen
59. [MDA2] păiejine sm vz păianjen
60. [MDA2] păienjin sm vz păianjen
61. [MDA2] păingăn sm vz păianjen
62. [MDA2] păingin sm vz păianjen
63. [MDA2] păinjâne sm vz păianjen
64. [MDA2] păinjen sm vz păianjen
65. [MDA2] păinjin sm vz păianjen
66. [MDA2] păunjăn sm vz păianjen
67. [MDA2] păunjen sm vz păianjen
68. [MDA2] poiajen sm vz păianjen
69. [MDA2] poiajin sm vz păianjen
70. [MDA2] poianjin sm vz păianjen
71. [MDA2] poiejin sm vz păianjen
72. [MDA2] poiejine sm vz păianjen
73. [MDA2] poienje sm vz păianjen
74. [MDA2] spaiejine[1] sm vz păianjen
75. [DEX '98] PĂIANJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiajen, paiajen, painjen, paingăn, păinjen, s. m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina.
76. [DLRLC] PAIAJEN s. m. v. păianjen.
77. [DLRLC] PAIANGĂN s. m. v. păianjen.
78. [DLRLC] PAING s. m. v. păianjen.
79. [DLRLC] PAINGIN s. m. v. păianjen.
80. [DLRLC] PAINJĂN s. m. v. păianjen.
81. [DLRLC] PĂIAJEN s. m. v. păianjen.
82. [DLRLC] PĂINGIN s. m. v. păianjen.
83. [DLRLC] PĂINJIN s. m. v. păianjen.
84. [DLRM] PĂINGIN s. m. v. păianjen.
85. [DCR2] păianjen s. m. ◊ „În domeniul spionajului, operativii de la contrainformații sunt deseori numiți «păianjeni» din cauza plaselor pe care le țes.” ◊ Rev. 22 13/94 p. 8 (DEX – alte sensuri)
86. [Șăineanu, ed. VI] paingăn m. Mold. păiajen: sunt prins de acest paingăn în desele-i rețele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. păiajen].
87. [Șăineanu, ed. VI] păiajen m. insectă fără aripi, cu picioare multe, își țese o pânză subțire ca locuință si se nutrește cu insecte mai mici, ce le prinde prin pânza lucrată de dânsa. [Bulg. PAIŬJINU (din slav. PAOKŬ; v. paingăn)].
88. [Scriban] paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într’o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. – Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt pele. V. mătase.
89. [Scriban] păĭájen, păĭánjen, V. paing.
90. [DOOM 3] păianjen s. m., pl. păianjeni
91. [DOOM 2] păianjen s. m., pl. păianjeni
92. [MDO] păianjen
93. [IVO-III] păianjen.
94. [Argou] a face pânze de păianjen expr. (glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.
95. [Argou] unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL