1. [MDA2] paielâc sn [At: URICARIUL, VIII, 137 / P: pa-ie~ / Pl: ~uri / E: paia1 + -lâc] 1-2 (Îvr) Paia1 (2-3).
2. [DAR] paielâc, paielâcuri, s.n. (înv.) titlu onorific dat boierilor din Țările Române, fără slujbe de stat; paia, mazil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL