1. [MDA2] paiant sn vz paiantă
2. [DLRLC] PAIANT s. n. v. paiantă.
3. [DEX '09] PAIANTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.
4. [DEX '09] PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.
5. [MDA2] paiandru sm vz paiantă
6. [MDA2] paiantă sf [At: IORGA, S. D. XXI, 416 / V: (reg) paiant[1] sn, ~ndru sm, ~ient sn, ~ientă / Pl: ~te, ~iente / E: tc payanda „proptea, suport”] 1 Fiecare dintre piesele de lemn, rotunde sau fasonate, care proptesc stâlpii caselor țărănești Si: chezaș. 2 Sistem de construcție a pereților unor case, constând dintr-un schelet de lemn ale cărui spații goale sunt umplute sau acoperite cu diferite materiale, împletituri de nuiele tencuite cu lut, chirpici etc. 3 (Prc) Material care umple sau acoperă scheletul de lemn de paiantă (2). 4 (Pex) Perete construit prin paiantă (2). 5 (Reg; îf paiant) Cui lung și gros, cu floarea mare, pentru fixarea căpriorilor sau a grinzilor. 6 (Pan; reg) Cartilagiu al nasului.
7. [MDA2] paianț sm vz paiață
8. [MDA2] paiaț sm vz paiață
9. [MDA2] paiață sf [At: CR (1830), 1081/37 / V: (înv) paiaț sm, ~anț sm / Pl: ~țe / E: rs паяц, fr paillasse, ger Paiazze] 1 Personaj comic în reprezentațiile de circ, la diferite serbări populare etc. Si: clovn, măscărici, saltimbanc. 2 Bufon. 3 Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol etc. 4 Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1-2).
10. [MDA2] paidantă[1] sf vz paiantă
11. [MDA2] paient sn vz paiantă
12. [MDA2] paientă sf vz paiantă
13. [DLRLC] PAIANTĂ, paiante, s. f. 1. Schelet de bare de lemn, cu golurile dintre bare umplute cu împletituri de nuiele, zidărie, sau acoperite cu plăci, scînduri etc., din care se construiesc pereții unor case. Tinda a fost împărțită în două printr-un zid de paiantă. STANCU, D. 437. Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe de paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15. La mijloc casa ruinată, în ale căreia ziduri se vedea pe ici, pe colo paianta. SLAVICI, N. I 268. 2. Fiecare dintre barele de lemn care proptesc stîlpii scheletului caselor țărănești. – Pl. și paiente (MACEDONSKI, O.III 50). – Variantă: paiant, paianturi (PAMFILE, I. C. 184), s. n.
14. [DLRLC] PAIANȚ s. m. v. paiață.
15. [DLRLC] PAIAȚ s. m. v. paiață.
16. [DLRLC] PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Actor de circ sau de bîlci care stîrnește rîsul prin înfățișarea lui caraghioasă, prin glume și ghidușii. V. măscărici, bufon, clovn. Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. ♦ Păpușă îmbrăcată ca un clovn. Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin, – dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. 2. Fig. Om caraghios, neserios, lipsit de personalitate. Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. – Variante: (neobișnuit) paiaț, paiați (VLAHUȚĂ, P. 87), paianț, paianți (HOGAȘ, DR. II 131), s. m.
17. [DN] PAIAȚĂ s.f. 1. Actor de circ sau de bîlci care provoacă rîsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, măscărici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].
18. [MDN '00] PAIAȚĂ s. f. 1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. ◊ (depr.) om neserios, măscărici. 2. păpușă îmbrăcată în paiață (1). (< rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze)
19. [Șăineanu, ed. VI] paiantă f. bârne ce proptesc stâlpii clădirii și printre cari rămân ochiuri umplute cu zid, alcătuind pereții unei case. [Turc. PAYANTA, sprijin].
20. [Șăineanu, ed. VI] paiață f. 1. comediant de bâlciu; 2. fig. om fără caracter (= fr. paillasse).
21. [Scriban] paĭántă f., pl. e (turc. paĭanta, -nda, [d. pers. paĭende, sprijin], sîrb. paĭanta). Pĭesă de lemn oblică între stîlpiĭ unuĭ părete (spațiile goale se umplu cu zid saŭ cu vălătucĭ): o casă în paĭante saŭ în paĭantă. – Și paĭant n. (pl. e și urĭ).
22. [Scriban] *paĭáț m. și paĭáță f., pl. e (paĭaț vine d. rus. paĭac [fr. paillace]; paĭață e o formă maĭ cultă d. fr. paillasse, care vine d. paille, paĭe; it. pagliaccia, paĭe proaste, pagliaccio, paĭaț. V. paĭ). Comediant de bîlcĭ. Fig. Om neserios. – Pop. paĭanț. V. clovn, ghiduș.
23. [DOOM 3] paiantă s. f., g.-d. art. paiantei; pl. paiante
24. [DOOM 3] paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe
25. [DOOM 2] paiantă s. f., g.-d. art. paiantei; pl. paiante
26. [DOOM 2] paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe
27. [DER] paiantă (paiante), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.
28. [DER] paiață (paiațe), s. f. – Măscărici, saltimbanc. – Var. paiaț. It. pagliaccio, fr. paillasse. – Der. paiațerie, s. f. (clovnerie, bufonerie).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL