1. [MDA2] pahui vr [At: LEXIC REG. 105 / Pzi: 3 ~ește / E: nct] (Buc; d. ochi) A se împăienjeni.
2. [MDA2] păhui1 [At: LB / Pl: ~ / E: mg pagony] 1 sm (Reg) Pădure tânără Si: desiș, mladă. 2 sm (Prc) Copăcel. 3 sm (Spc) Fag mic. 4 sm Fag subțire și înalt. 5 sm Copac mai gros, retezat în partea de sus. 6-7 sm Copac (netăiat și) mai subțire. 8 sm Copac înalt și cu coroana largă, lăsat după tăierea pădurii, pentru sămânță. 9 sm (Reg) Om înalt și bine făcut. 10 sm (Reg) Molid (Picea excelsa). 11 sm (Trs) Cânepă de toamnă, semănată în porumbiște Si: hăldan. 12 s (Olt) Loc unde se adăpostesc găinile peste noapte.
3. [MDA2] păhui2, ~e ain [At: LEXIC REG. 93 / E: ns cf tehui] (Reg) 1 Năuc. 2 Prost.
4. [DER] păhui (-i), s. m. – Copac înalt. Origine necunoscută, poate expresivă. În Olt. și Trans. Aceleiași familii aparțin păhuie, s. f. (Olt., căpiță); păhaie, s. f. (Mold., javră).
5. [DAR] pahui, pers. 3 sg. pahuiește, vb. IV refl. (reg.; despre ochi) a se împăienjeni, a se încețoșa.
6. [DAR] păhui2, -ie, adj. (reg.) năuc, aiurit, zăpăcit; prost.
7. [DAR] păhui1, păhui, s.m. (reg.) 1. pădure tânără, desiș, mladă. 2. copăcel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om înalt și bine făcut. 4. molid. 5. cânepă de toamnă; hăldan. 6. loc unde se adăpostesc găinile noaptea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL