1. [Șăineanu, ed. VI] Pahomie (St.) m. pusnic din Tebaida, întemeietorul vieții monastice (sec. IV).
2. [D.Religios] Pahomie, schit. în jud. Vâlcea, pe muntele Buila-Vânturarița, la nord-vest de Olănești, între satele Gurguiata, Pietreni și Bărbătești, metoc al m-rii Iezer. A devenit cunoscut datorită călugărului Iosaft (zis, după numele schitului, și Pahomie), care pustnicea aici și care a fost ucis mișelește în 1987 sub regimul comunist.
3. [D.Religios] Pahomie v. Iosaft.
4. [DE] PAHOMIE, Sfântul ~ v. Pachomius.
5. [Onomastic] PAHOMIE nume egiptean. 1. – munt., vătaf (Drag 34); mold., 1668 (RI V 120); ceauș (RI XV 271). 2. Pahomele Brehoe, mold. (Sd VII 231). 3. Pahomiu, I., ard. (RA II 404); Pahomi mon. (Buc); – Crupenschi (Sd XXII). 4. Pahome, act. 5. Cu afer.: Homă (Sd XVI); Homescu (Tg-Jiu), -l I. (Tis 338); -ești s. munt. și mold. (RI VIII 200; Dm); Homea, St. (16 B V 48); Homul (16 B III 208); -ița b. (Dm); cu o > u: Humulești; Homotă, fam.; v. și Partenie 114. Cf. ucr. Xoма < Thoma (Grinc). 6. Pahon, -e și -i, act; -ie (17 B III 406). 7. Cu apoc. *Pahu: a) + -lea: Pahulea jup., 1450 (13-15 B 117); (16 B I I; jup. (17 B II 411); b) Pahul + -aș: Păhuleași, „Radu Iu”, munt. (RI XIII 391); c) + -cea: Pahulcea, Ion (17 A II 46); Paholce, olt. (Sd V 400); Paholcești s. mold. (Sd XXII 235). 8. Pafom mitr. (Sd XXII118); -i, frecv. (17 A I 38) etc.; -ie ep. (17 B III 352); Pafomei (Romanoslavica III 289). 9. Prob.: Pavon b. (Isp. II2).
6. [D.Religios] Pahomie cel Mare (c. 292-349), sfânt cuvios, considerat, împreună cu Antonie cel Mare, unul dintre întemeietorii vieții monahale. După înfrângerea împăratului Maxim, în armată căruia fusese înrolat, s-a retras la Tebaida, unde s-a creștinat. Apoi s-a retras în pustiul Tabene, unde a întemeiat o m-re, apoi încă șase, stabilindu-se la Pavan și organizând viața de obște a monahilor. A murit de holeră la 57 de ani. Bis îl sărbătorește la 15 mai.
7. [DE] PACHOMIUS (PAHOMIE, Sfântul) (c. 290-347), călugăr egiptean. Întemeietorul monahismului de formă chinovială prin organizarea primei mănăstiri creștine (c. 325 în Egipt, la Tabennisi, lângă Dendera, pe dreapta Nilului) de tip familial, în care starețul este părintele spiritual; a statuat legile principale ale vieții monahale în lucrarea sa „Precepte”, considerată a sta la baza creării literaturii copte creștine. Sanctificat (sărbătorit la 15 mai).
8. [DE] PEȘTERA LUI PAHOMIE v. Polovragi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL