1. [MDA2] păholț sn [At: CHEST. II, 201/46 / Pl: ~uri / E: ger Bauholz „lemn de construcție”] Fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua de lemn a casei.
2. [DAR] păholț, păholțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua de scânduri a casei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL