1. [DEX '09] PĂHĂRUȚ, păhăruțe, s. n. Păhărel. – Pahar + suf. -uț.
2. [MDA2] păhăruț sn [At: CORESI, EV. / V: (reg) păă~ / Pl: ~e / E: pahar + -uț] 1-8 (Pop; șhp) Păhărel (1-8). 9-16 (Udp „de”, „cu”) Conținut al unui păhăruț (1-8). 17 (Bot; pan; pop) Caliciu al florii. 18 (Bot; Ban; Trs; lpl) Lăcrămioare (Convallaria majalis).
3. [DLRLC] PĂHĂRUȚ, păhăruțe, s. n. Păhărel. A dat drumeței... un păhăruț de vin. CREANGĂ, P. 91. A luat obicei să aducă la sfîrșitul mesei păhăruțe verzi cu apă caldă. ALECSANDRI, T. I 196.
4. [Scriban] păhărúț m. Păhărel, pahar mic. Fig. Iron. A-țĭ fi drag păhăruțu, a fi bețiv. Păhăruțu! strigăt ironic la adresa unuĭ bețiv.
5. [MDA2] păăruț sn vz păhăruț
6. [DOOM 3] păhăruț s. n., pl. păhăruțe
7. [DOOM 2] păhăruț s. n., pl. păhăruțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL