1. [MDA2] pâhanie sf [At: CIAUȘANU, GL. / V: pâlh~ sf / Pl: ~hănii / E: cf dihanie] 1 (Mun; Olt) Dihanie. 2 (Mun) Om urât, dezgustător la înfățișare Si: pocit2. 3 (Olt; dep; îf pâlhanie) Țigan.
2. [DAR] pâhanie, pâhanii, s.f. (reg.) 1. dihanie, arătare. 2. om urât, pocit, dezgustător la înfățișare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL