1. [MDA2] păgubie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: păgubi + -ie] (Îvr) Condamnare.
2. [DLRLV] PĂGUBIE s.f. 1. (Ban.) Condamnare, osîndă. Pĕgubiĕ. Damnatio. AC 359. 2. (Criș.) Hulă. Păgubie grăi. MISC. SEC. XVII, 18v. Etimologie: păgubi + suf. -ie. Vezi și păgubi, păgubitură. Cf. p ă g u b i t u r ă (1).
3. [DAR] păgubie s.f. (înv.) condamnare, osândire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL