1. [DEX '09] PĂGÂNESC, -EASCĂ, păgânești, adj. Care aparține păgânilor sau păgânismului, privitor la păgâni sau la păgânism; p. restr. turcesc. – Păgân + suf. -esc.
2. [MDA2] păgânesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 91 / Pl: ~ești / E: păgân + -esc] 1-7 Care aparține păgânilor (1, 3, 5, 17, 19, 21, 23). 8-11 Privitor la păgâni (1, 3) sau la păgânism (1-2). 12-15 Caracteristic (păgânilor (1, 3) sau) păgânismului (1-2). 16 (Cu valoare de superlativ; șdp) Foarte mare. 17 (Pop) Păcătos (1). 18 (Pex) Ticălos. 19 Crud.
3. [Șăineanu, ed. VI] păgânesc a. 1. de păgân: obiceiuri păgânești; 2. fig. crud, barbar.
4. [DEX '09] PĂGÂNI, păgânesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) converti la păgânism; p. ext. a face să devină sau a deveni ateu; p. restr. a (se) turci. – Din păgân.
5. [MDA2] păgâni [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 74r/23 / Pzi: ~nesc / E: păgân] (Îvp) 1-2 vi (A trăi sau) a se comporta ca un păgân (1, 3). 3 vi A se abate de la normele religiei creștine Vz a păcătui. 4 vr A se înrăi. 5-6 vtr A (se) converti la o altă religie decât cea creștină Si: a (se) păgâniza (1-2). 7-8 vtr (Spc) A (se) converti la islamism Si: a (se) turci, a (se) păgâniza (3-4).
6. [DLRLC] PĂGÎNESC, -EASCĂ, păgînești, adj. (Rar) De păgîn, al păgînilor. Sînt multe sute de ani de cînd vulturul și zimbrul romînilor n-au călcat în țara păgînească. GANE, N. II 101. Spune la cărțile păgînești că la nunta lui Joe cu Junona fu mare tămbălău. ISPIRESCU, U. 11. Burcel în șanț moare zdrobind O tidvă păgînească. ALECSANDRI, P. A. 208. ◊ Fig. Hîrtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere, din cîte se-mpart gratis, în fine o neordine într-adevăr păgînească. EMINESCU, N. 38.
7. [DLRLC] PĂGÎNI, păgînesc, vb. IV. Tranz. A face să devină păgîn, a converti la păgînism. Vine să ne răpească pămîntul, femeile și copiii noștri, ca să-i turcească și să-i păgînească. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Refl. A se face păgîn, a deveni păgîn. Scoală, doamne, nu dormi, Că de cînd ai adormit... Florile te-or cotropit Și lumea s-o păgînit. PAMFILE, A. R. 12.
8. [Scriban] păgîn, -ă s. (lat. pagânus, sătean, nemilitar, civil; it. pagano, fr. payen, païen, pg. pagão. Milites Christi eraŭ „ostașiĭ luĭ Hristos, creștiniĭ”, ĭar ceĭlalțĭ eraŭ păgîni, necredincĭoșĭ. V. peizaj și pogan). Infidel, necredincĭos, adorator de dumnezeŭ fals orĭ de idolĭ: un păgîn. Fig. Nelegĭuit, fără religiune, răŭ la suflet. – Ca adj. se zice numaĭ păgînesc, ca creștinesc, românesc. Decĭ templu păgînesc, nu păgân.
9. [Scriban] 1) păgînésc, -eáscă adj. (d. păgîn). De păgîn, al păgînilor: oaste, credință, carte păgînească. Fig. Crud, barbar: purtare păgînească.
10. [Scriban] 2) păgînésc v. tr. (d. păgîn. V. pîngăresc). Prefac în păgîn. V. refl. Devin păgîn.
11. [DOOM 3] păgânesc adj. m., f. păgânească; pl. m. și f. păgânești
12. [DOOM 2] păgânesc adj. m., f. păgânească; pl. m. și f. păgânești
13. [DOOM 3] păgâni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânesc, 3 sg. păgânește, imperf. 1 păgâneam; conj. prez. 1 sg. să păgânesc, 3 să păgânească
14. [DOOM 2] păgâni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânesc, imperf. 3 sg. păgânea; conj. prez. 3 să păgânească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL