1. [DEX '09] PAFTA, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta.
2. [MDA2] pafta sf [At: BUL. COM. IST. IV, 68 / V: (reg) pahta / Pl: ~ale / E: tc pafta] 1 (Mpl) Încheietoare ornamentală la haine, la cingători etc., executată din metal sau din alte materiale, uneori bătută cu pietre prețioase. 2 (Pex) Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. 3 Dispozitiv metalic de închidere a unei cărți, cutii etc. 4 (Îrg) Încuietoare la ușă. 5 (Îrg) Balama. 6 Piesă simplă din tablă de oțel folosită la fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor.
3. [DEX '98] PAFTA, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (prețios și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta.
4. [DLRLC] PAFTA, paftale, s. f. Încheietoare de metal la haine sau la cingători, uneori împodobită cu pietre prețioase. V. agrafă, cataramă. Sabia aceasta scumpă... era ținută de o cingătoare de fir cu paftale de argint. SADOVEANU, O. I 488. Poiana venea rotundă și înclinată pe pieptul unui deal... ca o pafta de piatră verde, sub piepții unei armuri. GALACTION, O. I 281. Argintarii nomazi au făurit tavele și ibricele, căldărușele și colanele, brățările și paftalele (fibulele) de la Pietroasa. ODOBESCU, S. III 638. ♦ Cingătoare compusă din plăci de metal, legate între ele cu lănțișoare sau bătute cu ținte. Străluce de departe în haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept împodobite Și-ncinse cu paftale de piatră nestimată. ALECSANDRI, P. VI 6.
5. [Șăineanu, ed. VI] paftà f. (obișnuit la pl.) 1. agrafă dintr’o placă metalică: paftale de piatră nestemată AL.; 2. pl. bete de încins. [Turc. PAFTA].
6. [Scriban] paftá (turc. [bg. sîrb.] pafta, d. pers. bafte, țesut, împletit). Pĭesă de metal lată, cum se obișnuĭește la sponcile cingătorilor. Balama lată care nu se poate desface de cît împingînd cuĭu care unește cele doŭă plăcĭ ale eĭ.
7. [MDA2] pahta sf vz pafta
8. [DOOM 3] pafta s. f., art. paftaua, g.-d. art. paftalei; pl. paftale
9. [DOOM 2] pafta s. f., art. paftaua, g.-d. art. paftalei; pl. paftale, art. paftalele
10. [DER] pafta (paftale), s. f. – Încuietoare ornamentală, cataramă, broșă. – Mr., megl. paftă. Tc. pafta (Șeineanu, II, 280), din per. bafta, cf. bg., sb. pafta.
11. [Argou] pafta, paftale s. f. (prst.) semn / urmă lăsat(ă) de violența partenerului în timpul actului sexual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL