1. [DEX '09] PĂDURĂRIE1 s. f. Ocupația pădurarului; pădurărit (1). – Pădurar + suf. -ie.
2. [DEX '09] PĂDURĂRIE2 s. f. (Înv.) Silvicultură. – Pădure + suf. -ărie.
3. [MDA2] pădurărie sf [At: JIPESCU, O. 105 / Pl: ~ii / E: pădurar + -ie] 1-2 Pădurărit (1-2). 3 (Înv) Silvicultură. 4 (Înv) Pădure (1). 5 Locuință în pădure. 6 Gospodărie a pădurarului. 7 (Înv) Impozit plătit de proprietarii de pădure.
4. [DLRLC] PĂDURĂRIE, pădurării, s. f. 1. Slujba pădurarului. (Neobișnuit) Locuința pădurarului; canton. Vine cu alți vînători într-o toamnă... să bată niște pripoare cu mistreți, chiar în preajma pădurăriei unde trăiam eu. SADOVEANU, N. F. 70. 2. (Învechit) Știința îngrijirii și exploatării pădurilor; silvicultură.
5. [Scriban] pădurăríe f. Vĭața de pădurar. Silvicultură.
6. [DOOM 3] pădurărie (înv.) s. f., art. pădurăria, g.-d. pădurării, art. pădurăriei
7. [DOOM 2] pădurărie (înv.) s. f., art. pădurăria, g.-d. pădurării, art. pădurăriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL