1. [DEX '09] PĂCĂTOS, -OASĂ, păcătoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil; defectuos; de proastă calitate. 2. Vrednic de milă; nenorocit; nevoiaș. – Păcat + suf. -os.
2. [MDA2] păcătos, ~oasă [At: PSALT. HUR. 112v/11 / Pl: ~oși, ~oase / E: păcat2+ -os] 1-4 smf, a (Persoană) care a încălcat normele (religioase sau) morale, care a comis multe păcate2 (1-4) Si: (îvr) păgânicios (1-4). 5-6 smf, a (Pex) (Om) nemernic Si: nelegiuit, netrebnic, ticălos. 7 a (Fig; d. fapte) Care reprezintă păcate. 8-9 av, a (În mod) defectuos. 10 a Plin de cusururi. 11 a Care aduce neplăceri Si: defavorabil, supărător. 12 a (Fam) Care este vrednic de milă1 Vz biet, nefericit, nenorocit, sărac, sărman, (liv) mizer. 13 a Slab. 14 a (Udp „de”) Sărman. 15 smf (De obicei ca epitet) Incapabil.
3. [DLRLC] PĂCĂTOS, -OASĂ, păcătoși, -oase, adj. 1. (Despre persoane; adesea substantivat) Care are multe păcate, vinovat de călcarea legilor morale, plin de păcate; p. ext. ticălos, afurisit, rău. Era un paragat nou din sfoară tare, trainică; ceva ce nu putea plăti Adam o viață întreagă. Și i-l lăsaseră acolo, păcătoșii. DUMITRIU, P. F. 34. Sfințiile-lor știu mai multe decît noi, păcătoasele. CREANGĂ, P. 116. ♦ De proastă calitate, plin de cusururi, defectuos. Tipografiile noastre sînt păcătoase. ALECSANDRI, S. 95. 2. Vrednic de milă; biet, nenorocit, nevoiaș. Parcă-i dete și lui brînci inima să știe ce este în acel păcătos de tronișor. ISPIRESCU, U. 99. Călare pe un păcătos de cal se apropia un om. CONTEMPORANUL, III 921. Mîndra mea de mîndră mare Nici un dinte-n gură n-are, Și cumu-i de păcătoasă, Tot se ține că-i frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 440. ◊ (Substantivat) Na! zise el mai dîndu-i o tiflă; păcătoaso și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145. Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea. CREANGĂ, P. 260.
4. [Șăineanu, ed. VI] păcătos a. și m. 1. plin, încărcat de păcate; 2. ticălos, mișel: ce păcătos! 3. (despre lucruri) netrebnic, stricat: o păcătoasă de butie.
5. [Scriban] păcătós, -oásă adj. și s. (d. păcat). Care a comis păcate, care are păcate: un om păcătos, păcătoșiĭ se duc în ĭad (Ev.). Fig. Ticălos, mișel, mizerabil, afurisit: om, guvern păcătos! Slab, nemernic, bleg. Prost, stricat, de calitate proastă: o casă, o hîrtie păcătoasă. Adv. Prost, urît: da păcătos maĭ scriĭ, măĭ!.
6. [DOOM 3] păcătos adj. m., s. m., pl. păcătoși; adj. f., s. f. păcătoasă, pl. păcătoase
7. [DOOM 2] !păcătos adj. m., s. m., pl. păcătoși; adj. f., s. f. păcătoasă, pl. păcătoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL