1. [DEX '09] PĂCĂNIRE, păcăniri, s. f. Acțiunea de a păcăni și rezultatul ei; zgomot scurt, repetat și sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – V. păcăni.
2. [MDA2] păcănire sf [At: LABIȘ, P. 366 / Pl: ~ri / E: păcăni] Păcăneală.
3. [DEX '09] PĂCĂNI, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.
4. [MDA2] păcăni vi [At: SĂM. II, 503 / Pzi: 3 păcăne, ~nește / E: pac1 + -ăni] A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat Si: a țăcăni.
5. [DLRLC] PĂCĂNI, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt și sacadat; a face «pac», a pocăni,[1] a țăcăni. În glasul lui bubuiau tunurile, păcăneau mitralierele. CAMILAR, N. II 177. Pe lîngă ogoare întinse lăsate în paragină, păcănea grăbit murgul din copite. SADOVEANU, O. I 482.
6. [Scriban] păcănésc v. intr. (d. pac-pac). Produc des sunetu pac: a păcăni din geamparale, geamparalele păcănesc. V. pocănesc.
7. [DOOM 3] păcănire s. f., g.-d. art. păcănirii; pl. păcăniri
8. [DOOM 2] păcănire s. f., g.-d. art. păcănirii; pl. păcăniri
9. [DOOM 3] păcăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcănesc, 3 sg. păcănește, imperf. 1 păcăneam; conj. prez. 1 să păcănesc, 3 să păcănească
10. [DOOM 2] păcăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcănesc, imperf. 3 sg. păcănea; conj. prez. 3 să păcănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL