1. [DEX '09] OXIDAȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation.
2. [MDA2] oxidație sf [At: ASACHI, L. 582/39 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr oxydation] 1-2 Oxidare (1-2). 3 (Înv; d. sânge) Oxigenare (1).
3. [DLRLC] OXIDAȚIE, oxidații, s. f. Oxidare.
4. [DN] OXIDAȚIE s.f. Oxidare. [Gen. -iei, var. oxidațiune s.f. / cf. fr. oxydation].
5. [MDN '00] OXIDAȚIE s. f. oxidare. (< fr. oxydation)
6. [MDA2] oxidațiune sf vz oxidație
7. [DN] OXIDAȚIUNE s.f. v. oxidație.
8. [Șăineanu, ed. VI] oxidați(un)e f. acțiunea de a oxida și starea lucrului oxidat.
9. [Scriban] *oxidațiúne f. (d. oxidez). Acțiunea de a saŭ de a se oxida. – Și -áție și -áre.
10. [DOOM 3] oxidație (desp. -ți-e) s. f., art. oxidația (desp. -ți-a), g.-d. art. oxidației; pl. oxidații, art. oxidațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] oxidație (-ți-e) s. f., art. oxidația (-ți-a), g.-d. art. oxidației; pl. oxidații, art. oxidațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL