1. [DEX '09] OVAȚIONARE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
2. [MDA2] ovaționare sf [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: ovaționa] 1-2 Manifestare (a entuziasmului sau) a aprobării prin ovații Si: aclamare, aplaudare.
3. [DN] OVAȚIONARE s.f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei; aclamare, aclamație. [Pron. -ți-o-. / < ovaționa].
4. [DEX '09] OVAȚIONA, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.[1]
5. [MDA2] ovaționa vt [At: ULIERU, C. 13 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr ovationner] 1-2 A manifesta (entuziasmul sau) aprobarea prin ovații Si: a aclama, a aplauda.
6. [DEX '98] OVAȚIONA, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.
7. [DLRLC] OVAȚIONA, ovaționez, vb. I. Tranz. A-și manifesta admirația, simpatia, aprobarea pentru cineva sau ceva prin aplauze și urale furtunoase; a aclama. Publicul din sală a ovaționat pe actori. – Pronunțat: -ți-o-.
8. [DN] OVAȚIONA vb. I. tr., intr. A manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau pentru ceva prin ovații; a aclama. [Pron. -ți-o-. / < fr. ovationner].
9. [MDN '00] OVAȚIONA vb. tr., intr. a manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovații; a aclama. (< fr. ovationner)
10. [DOOM 3] ovaționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. ovaționez, 3 ovaționează; conj. prez. 1 sg. să ovaționez, 3 să ovaționeze
11. [DOOM 2] ovaționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL