1. [DEX '09] OUTPUT, outputuri, s. n. 1. (Electron.) Ieșire (1).[1] 2. (Inform.) Ieșire (2).[2] 3. (Ec.) Rezultatul activității unei persoane și al unei întreprinderi sau al utilizării unui mijloc fix într-o unitate de timp. [Pr.: aŭtput] – Cuv. engl.
2. [MDA2] output sn [At: DN3 / P: aut-put / E: eg, fr, it output] (Teh) 1 Elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. Si: ieșire. 2 Extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor.
3. [DEX '98] OUTPUT s. n. 1. (Electron.) Ieșire (1). 2. (Inform.) Ieșire (2). [Pr.: autput] – Cuv. engl.
4. [DN] OUTPUT s.n. (Tehn.) 1. Ieșire. ♦ Elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. 2. Extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. ◊ Input output v. input. [Pron. aut-put. / < engl., fr., it. output].
5. [MDN '00] OUTPUT [AUTPUT] s. n. (tehn.) 1. ieșire. ◊ elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. 2. extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. (< engl. output)
6. [DOOM 3] output (engl.) [pron. aŭtput] (desp. out-) s. n., pl. outputuri [pron. aŭtputuri]
7. [DOOM 2] !output (angl.) [pron. aŭtput] (out-) s. n., pl. outputuri
8. [DE] OUTPUT [áutput] (cuv. engl.) s. n. 1. (ELECTRON.) Punct al unui sistem, al unui aparat sau aparat electronic prin care un semnal este transferat spre exterior. 2. (INFORM.) Transfer al informației din memoria calculatorului spre exterior. 3. (EC.) Rezultatul activității unei persoane și al unei întreprinderi sau al utilizării unui mijloc fix, într-o unitate de timp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL