1. [DEX '09] OUȘOR, oușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); ouleț, ouț. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -ușor.
2. [MDA2] oușor sn [At: ISPIRESCU, L. 396 / P: o-u~ / Pl: ~oare / E: ou + -ușor] 1-6 (Șhp) Ou (2-3, 19) (mic) Si: ouleț (1-6), ouț (1-6). 7 (Pop; îs) ~ul genunchiului Ou (27). 8 (Pop; îs) ~ piciorului Ou (28). 9 (Reg) Uvulă. 10 (Reg; îe) A-i cădea (cuiva) ~ul A răguși. 11 (Reg; lpl; îs) Fasole ~oare Soi de fasole cu bobul rotund. 12 Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu semințe (Streptopus amplexifolius).
3. [DLRLC] OUȘOR, oușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui o u (1). Din oușoare iese atunci o larvă transparentă ca sticla. C. PETRESCU, C. V. 193. Cuiburile lor sînt foarte curat clădite și oușoarele lor frumos colorate albastru sau verde. ODOBESCU, S. III 27. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, fără codiță, cu flori albe-verzui și fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii, pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius ).
4. [DOOM 3] oușor (desp. o-u-) s. n., pl. oușoare
5. [DOOM 2] oușor s. n., pl. oușoare
6. [DE] OUȘORU 1. Masiv deluros în partea de N a Subcarpaților Vrancei, alcătuit predominant din pietrișuri. Alt. max.: 753 m (vf. Oușoru). Nod hidrografic. 2. Vârf în SE m-ților Suhard (Carpații Orientali) care domină spre S depr. Dornelor printr-un abrupt de c. 600 m. Alt.: 1.639 m.
7. [DFL] STREPTOPUS Michx., STREPTOPUS, OUȘOR, fam. Liliaceae, Gen originar din partea continentală a emisferei nordice. 7 specii, erbacee, perene, înalte. Frunze întregi, cocrdat-ovate, pe o tulpină undulată. Flori (periant campanulat, stamine intercalate la bază în axa, frunzei), 1 sau 2 pe fiecare ramură. Fruct, bacă cu un număr mare de semințe, lunguiețe, albastre sau roșii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL