1. [DEX '09] OTUZBIR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir.
2. [MDA2] otuzbir, ~ă [At: FILIMON, O. I, 180 / V: hotoz~, otoz~, ~ușb~, ut~ sn / S și: otuz-bir, otusbir / E: tc otuzbir] 1 sn (Înv) Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2 sn (Înv) Calup mare Si: calapod. 3-4 smf, a (Reg) Nebun și violent. 5 (Îrg; îe) Cu ~ul Cu forța Si: forțat. 6 sn (Pop; îe) A lua pe cineva cu ~ul A trata cu asprime. 7 (Înv) a Plin de viață Si: nebunatic. 8 a (Pex) Sănătos.
3. [CADE] OTUZBIR sbst. ♠️ Joc de cărți în care cel ce are 31 de puncte cîștigă partida: casa plină de jucători... ~, ghiordum, ba și stos (CAR.); să moțăim de somn toată noaptea pentru cîteva mahmudele... cîștigate în ~! (FIL.) [tc.].
4. [DLRLC] OTUZBIR s. n. (Învechit) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte cîștigă partida. Acrivița mai căzuse și la darul foițelor: casa plină de jucători, masă lîngă masă – otuzbir, ghiordun, ba și sios. CARAGIALE, O. III 34. Ce jucăm, boieri?... Facem un otuzbir... pînă se va găti masa? FILIMON, C. 153. 2. (Numai în expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat. Se cere cu binișorul, se ia cu otuzbirul. PAS, L. I 298.
5. [Șăineanu, ed. VI] otuzbir n. un fel de joc cu 31 de cărți: otuzbir, ghiordun, ba și stos CAR. [Turc. OTUZBIR, treizeci și una (joc de hazard)].
6. [Scriban] otuzbír m. (turc. otuz-bir, treĭ-zecĭ și unu). Vechĭ. Literar. Un joc cu 31 de cărțĭ. Azĭ. Fam. Om violent. S. n. Cu otuzbiru, cu violență: aicĭ nu merge cu otuzbiru!
7. [MDA2] otozbir sn vz otuzbir
8. [MDA2] otușbir sn vz otuzbir
9. [DOOM 3] otuzbir (înv.) s. n.
10. [DOOM 2] otuzbir (înv.) s. n.
11. [DOOM 3] otuzbirul (cu ~) (înv.) loc. adv.
12. [DOOM 2] *otuzbirul (cu ~) loc. adv.
13. [DER] otuzbir (-ruri), s. n. – 1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL