1. [DEX '09] OTRĂȚEL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél.
2. [CADE] OTRĂȚEL sm. 🌿 1 LIMBA-MIELULUI ¶ 2 ~-DE-APĂ sau ~UL-BĂLȚILOR, plantă acuatică, cu frumoase flori galbene, ce crește prin bălți și apele stătătoare (Utricularia vulgaris) (🖼 3478) [ung. atracél].
3. [DLRLC] OTRĂȚEL s. m. (Bot.) Roibă. Ia otrățel, o buruiană ce crește pe lîngă drumuri. ȘEZ. III 148. ◊ Compus: otrățel-de-apă (sau otrățelul-bălților) = plantă erbacee plutitoare, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).
4. [DOOM 3] otrățel-de-apă (plantă) (desp. o-tră-) s. m., pl. otrăței-de-apă, art. otrățeii-de-apă
5. [DOOM 2] !otrățel-de-apă (plantă) (o-tră-) s. m., pl. otrăței-de-apă, art. otrățeii-de-apă
6. [DOOM 3] otrățelul-bălților (plantă) (desp. o-tră-) s. m. art., pl. otrățeii-bălților
7. [DOOM 2] !otrățelul-bălților (plantă) (o-tră-) s. m. art., pl. otrățeii-bălților
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL