Definiție și ce înseamnă otocefal

1. [MDN '00] OTOCEFAL s. m. monstru caracterizat prin unirea urechilor, absența maxilarului inferior și gură defectuos dezvoltată. (< fr. otocéphale)

2. [DETS] OTO- „ureche, auz, auditiv”. ◊ gr. ous, otos „ureche” > fr. oto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oto-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., făt teratologic caracterizat prin unirea urechilor, absența maxilarului inferior și prin închiderea căii de acces a urechii; ~cel (v. -cel2), s. n., veziculă auditivă, specifică nevertebratelor; ~cist (v. -cist), s. n., organ auditiv la nevertebrate, format dintr-o veziculă cu otolite; sin. statocist; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu întîlnită în labirintul membranos al urechii interne; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care recepționează semnalele electrice, transformîndu-le în semnale acustice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a urechii; ~lit (v. -lit1), s. n., corpuscul calcaros din labirintul urechii animalelor nevertebrate, servind la formarea senzației de echilibru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile aparatului auditiv; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., afecțiune purulentă a urechii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a urechii externe; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere de sînge din ureche; ~rahie (v. -rahie), s. f., scurgere de lichid cefalorahidian, prin conductul auditiv extern; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi din ureche; ~rinolaringologie (v. rino-, v. laringo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., afecțiune a urechii, caracterizată prin acoperirea timpanului cu țesut cicatriceal; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea canalului auditiv al urechii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a urechii.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SÂRGUI, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. […]
[Scriban] *osămínte n., pl. (lat. ossamenta n. pl.). Oase rămase din scheletele oamenilor saŭ animalelor: […]
[DE] OTAGO 1. Regiune istorică și veche provincie în S Noii Zeelande (Insula de Sud); […]
[DE] OTTOKAR (OTOKAR, OTAKAR), numele a doi regi ai Cehiei: O. I (1198-1230) din dinastia […]
1. [DEX '09] OTALGIC, -Ă, otalgici, -ce, adj. (Med.) Referitor la otalgie, de otalgie. – […]
1. [MDA2] otalm sn [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: mg o(l)talom] 1 […]
1. [MDA2] otarac sn vz oturac2 2. [DLRLC] OTARAC, otarace, s. n. (Regional) Scăunaș (format […]
1. [DEX '09] OTARIE, otarii, s. f. Mamifer carnivor din Oceanul Pacific, asemănător cu foca […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro